Locatia: Soya, 20 Rue de la Pierre Levée, 75011
Parisul reuseste sa faca mancatul vegan inimaginabil de greu. E chiar surprinzator pentru un oras atat de mare. Inca nu am fost intr-o capitala europeana mai dificila. Localuri vegane exista, desigur, dar in afara lor notiunea de veganism/végétalisme e tare prost inteleasa si practic ce poti primi e paine, cartofi prajiti sau salata verde fara dressing.
Restaurantul despre care scriu acum a salvat imaginea Parisului pentru mine, vegan infometat. E un local tip cantina, cum se auto-descriu ei. In timpul saptamanii au regim obisnuit de restaurant, cu meniu si comenzi. Profilul e vegetarian, dar majoritatea mancarurilor pareau vegne. In meniu mancarea e clar marcata iar la bufet mi-a fost clar si rapid explicat ce era sau nu era vegan (2 feluri de mancare si o prajitura erau vegetariene). Programul e (cred) destul de obisnuit pentru Franta, mai relaxat asa: deschid numai la pranz cateva ore si seara cateva.
In weekend fac bufet cu autoservire, pe principiul fiecare cat poate. Pretul e doar putin peste media pariziana dar masa a fost una din cele mai bune din viata mea. Au contribuit si farmecul parisului, vremea frumoasa si compania, dar cred ca si mai obiectiv fiind tot foarte buna e mancarea lor.
Nu va ingrijorati, mesele goale sunt chiar inainte sa deschida, intr-o seara din timpul saptamanii.
De la stanga la dreapta: Salata de castraveti cu mar, salata de linte, prajitura vegana cu ceai verde (macha), salata de rosii cu tofu, salata de fasole cu ardei si tofu, negresa ne-vegana, sos roz incredibil de cremos, cu sfecla si cred ca tofu matasos… sau poate iaurt de soia. Era un fel de dressing, usor acrisor si tare cremos.
De la stanga la dreapta, pana la mijloc (partea dreapta e descrisa mai sus): salata de varza rosie, nu avea nimic interesant si nu cred ca am luat, salata de morcov cu dressing bun, gen maioneza si acrisor-dulce, humus, salata de paste cu nu mai tin minte ce, harbuz si pepene galben.
Cartofi la cuptor, parjoale de ciuperci (incredibil de bune chiar si pentru parjoalele de ciuperci care de obicei sunt f bune), vinete pane gen pakora si ceva ne-vegan.
Un fel de pulao/biryani (dreapta) si curry de bostan cu lapte de cocos.
Cafeaua la discretie si laptele, ceaiurile de asemenea. Sucul proaspat era cate un pahar pentru fiecare si facut chiar pe loc. Cum umpleau cate o sticla, cum o duceau la vreo masa. A fost unul din cele mai bune sucuri de fructe baute de mine (desi nu garanetz ca am fost prea obiectiva) si avea portocale, piersici, pere si banana.
Mousse de ciocolata, super bun si cremos, foarte fin. Avea firimituri de aluat dulce cu alune langa si mergeau mirific impreuna.
Minunatia asta de prajitura din pacate nu are si o poza pe masura. Era o prajitura verde, din ceai verde care mirosea adorabil a [ ghiciti ce 
]… ceai verde! Era relativ bine legat aluatul, deloc uscata si destul de putin dulce. Cu tot cu ciocolata si crema de deasupra a fost una din cele mai bune prajituri mancate in viata mea vegana sau nevegana. Am incercat sa intreb cu ce era facuta dar nu am reusit sa aflu decat de faina de orez. Crema alba de pe deasupra cica era crema de tofu matasos, si asta tot la categoria cea mai buna mancata de mine.
Crumble de piersici, negresa, prajitura de ceai verde si portocale super bune fara pielita. Ce vis!
Crumble de piersici, portie mai mare. Chiar si pentru mine era un pic cam dulce, insa ideea de a pune alune de padure maruntite in aluat mi s-a parut tare inspirata. Crema e tot de tofu matasos.
